Sonar Deeper – ghid rapid

Acronimul SONAR provine din limba engleză: SOund NAvigation Ranging – adică navigație și determinarea distanței cu ajutorul sunetului. Sonarul trimite prin apă impulsuri de unde sonore. Când un impuls întâlnește un obiect (de exemplu un pește sau vegetație), se reflectă de pe acesta înapoi spre suprafață. Sonarul măsoară timpul necesar impulsului pentru a coborî și a reveni. Aceeași metodă este folosită în natură de lilieci și delfini. Pe baza acestui timp, aparatul stabilește adâncimea obiectului de pe care s-a reflectat sunetul.

Când aparatul recepționează sunetul reflectat, trimite un nou semnal. Deoarece unda sonoră parcurge în apă aproximativ 1 milă pe secundă, sonarul poate trimite mai multe semnale pe secundă. Deeper PRO, Deeper PRO+ și Deeper CHIRP+ trimit 15 impulsuri pe secundă. Impulsurile care revin sunt transformate în semnale electrice, iar aparatul afișează adâncimea, duritatea fundului și tot ce se află în apă.

Sonarul scanează în formă de con, nu în linie.

Un ecran care derulează nu înseamnă un sonar în mișcare (și nici mulți pești).

Liniile mai groase și al doilea ecou indică un fund mai dur.

Căutați arcurile și veți găsi peștii

Când citim datele de pe sonarul de pescuit, presupunem că tot ce vedem pe ecran se află direct sub sonar. În realitate însă, sonarul scanează o zonă mult mai largă.

Iată cum funcționează.

Sonarul trimite impulsuri sonore pentru a localiza obiectele. Sunetul se propagă în unde, nu în linie dreaptă, iar aceste unde formează un con care devine tot mai larg pe măsură ce coboară.

Majoritatea sonarelor permit reglarea lățimii fasciculului și a frecvenței. Acest lucru este foarte important, deoarece diferite metode de pescuit necesită setări de scanare diferite pentru ca căutarea să fie eficientă.

Fasciculul larg (aproximativ 40°–60°) este potrivit pentru scanarea rapidă a unei zone mai mari și pentru obținerea de informații generale despre adâncime și structura fundului, însă precizia și nivelul de detaliu sunt mai reduse. Este recomandat mai ales în apele puțin adânci. De exemplu, la o adâncime de 45 ft / 13,7 m acoperă o zonă cu diametrul de 47 ft / 14,3 m.

Fasciculul îngust (aproximativ 10°–20°) oferă o imagine mai precisă a unei zone mai mici. Este o strategie mai bună atunci când doriți să stabiliți cu exactitate locul de pescuit și poziția peștilor. Este recomandat în apele mai adânci.

Un alt factor legat de scanare este faptul că, în anumite cazuri, sonarul nu poate detecta obiectele aflate deasupra unei anumite adâncimi.

Cauza pot fi interferențele de la suprafață, caracteristice tuturor sonarelor. Aceste interferențe din apropierea suprafeței reflectă o parte din undele sonore, perturbând procesarea semnalului. Astfel de reflexii pot fi cauzate de valuri, bule de aer, curent sau alge. Rezultatul este un zgomot prea mare lângă suprafață, ceea ce creează o zonă moartă în care peștii nu pot fi recunoscuți.

Nivelul interferențelor și dimensiunea zonei moarte pot fi reduse prin schimbarea frecvenței sonarului. Așadar, dacă dețineți un Deeper PRO sau PRO+ și la suprafață există multe interferențe, comutați pe frecvența mai înaltă (Fascicul îngust, 290 kHz, 15°). În cazul Deeper START, frecvența de 120 kHz înseamnă că interferențele de la suprafață pot ajunge până la 1 m / 3,3 ft.

Datorită tehnologiei CHIRP, Deeper CHIRP+ funcționează cu un nivel minim de zgomot și interferențe la suprafață, asigurând măsurători precise începând de la doar 15 cm sub suprafața apei.

Mai jos sunt prezentate 2 situații diferite în care interferențele de la suprafață influențează funcționarea sonarului (în acest caz, interferențele se întind până la 1 m / 3,3 ft):

1. Peștele se află sub zona cu interferențe. În acest caz, ecoul de la pește este suficient de puternic pentru a fi recunoscut de sonar (la sonarele Deeper, aplicația Fish Deeper folosește un algoritm pentru a stabili dacă este vorba de un pește). Rezultatul (peștele) este afișat în aplicație.
2. Peștele se află în zona cu interferențe. Deoarece ecoul de la pește sosește împreună cu cel al interferențelor, semnalul este prea slab pentru a fi recunoscut de sonar. Rezultat: peștele nu este afișat în aplicație.

Găsirea peștilor

Nu presupuneți că toți peștii afișați se află direct sub sonar. Gândiți-vă mai degrabă că se pot afla oriunde în interiorul conului care se lărgește. Și nu uitați că, cu cât peștele este afișat mai adânc, cu atât zona în care se poate afla este mai largă. Dacă peștele este la mică adâncime, probabil se află aproape de sonar, mai ales dacă folosiți fasciculul îngust.

Sfat Deeper: Când căutați pește, folosiți mai întâi fasciculul larg pentru a obține o imagine de ansamblu asupra zonei, apoi comutați pe fasciculul îngust și scanați zona de câteva ori pentru a găsi locul potrivit.

Găsirea elementelor și a structurilor de pe fund

Un alt aspect pe care trebuie să îl înțelegem este noțiunea de zonă moartă. Sonarul detectează mai întâi fundul, care apare în partea de jos a ecranului. Însă atunci când conul sonarului ajunge la o denivelare bruscă a fundului, porțiunea pe care conul nu o detectează se numește zonă moartă (vedeți diagrama).

Sfat Deeper: Prin folosirea fasciculului îngust se reduce probabilitatea apariției zonelor moarte pe afișaj. Când găsiți o denivelare a fundului sau un obiect, scanați zona de mai multe ori cu fasciculul îngust.

Aplicația Fish Deeper, la fel ca alte sonare, afișează datele pe ecran derulându-le de la dreapta la stânga. La marginea din dreapta a ecranului apar cele mai noi date, iar în stânga cele mai vechi. Nu uitați că ecranul derulează continuu, deoarece sonarul trimite semnale fără oprire.

Găsirea peștilor

O greșeală tipică la interpretarea datelor este ca un singur pește să fie văzut ca mai mulți pești. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, atunci când lansați un pește momeală care rămâne nemișcat (suspendat) în apă. Dacă nici sonarul, nici peștele nu se mișcă, pe ecran apar multe pictograme de pește. Este absolut firesc să vă bucurați și să credeți că sub dumneavoastră se află 4–5 monștri uriași. De fapt, vedeți un singur pește, dar din cauza derulării continue a ecranului pare că sunt mai mulți.

Sfat Deeper: Dacă ecranul care derulează vă încurcă, activați funcția Fast Scan (Setări – Setări sonar – Fast Scan: Activat). La fel ca în modul de pescuit la copcă, aceasta apare în partea dreaptă a ecranului. Afișează o imagine în timp real care nu derulează și arată ce se întâmplă sub sonar în acel moment.

Găsirea elementelor și a structurilor de pe fund

Imaginați-vă că lansați sonarul și începeți să îl recuperați pentru a obține o imagine a structurii fundului. Pentru câteva momente vă opriți din mulinat, apoi continuați. Când vă uitați apoi la scanare, vedeți o pantă continuă, dar cu o porțiune plată la mijloc. Înseamnă asta că sub apă există o zonă plată?

Răspunsul este: nu! Pentru că axa orizontală a ecranului arată timpul, nu distanța. Porțiunea plată pe care o vedeți corespunde momentului în care v-ați oprit din mulinat. Sonarul scanează continuu și imaginea derulează, de aceea pare că fundul este plat, deși în realitate nu este.

Sfat Deeper: Pentru a evita această situație, recuperați sonarul cu o viteză constantă. Sau puteți folosi funcția de cartografiere din barcă sau de pe mal. Aceasta folosește GPS-ul pentru a crea hărți batimetrice, astfel încât viteza variabilă de recuperare nu mai reprezintă o problemă.

Sonarul dumneavoastră nu arată doar ce se află sub apă, ci și cât de dur este fundul. Iată cum.

Sonarul nu măsoară doar timpul de întoarcere a semnalelor, ci și intensitatea acestora. Pe baza ei stabilește cât de dur sau de moale este obiectul de sub apă. Obiectele moi, cu densitate redusă, returnează un semnal mai slab, în timp ce obiectele mai dure și mai dense returnează un semnal mai puternic.

Ecranul sonarului indică duritatea obiectelor prin culori și luminozitate: cu cât culoarea este mai deschisă (semnal puternic), cu atât obiectul este mai dur. Acest lucru este foarte important atunci când analizați fundul.

Veți observa că linia fundului de pe ecran este uneori mai groasă (fund dur), iar alteori mai subțire (fund moale). Puteți observa și momentul în care sonarul afișează un al doilea ecou. În acest caz, fundul este atât de dur încât fasciculul sonarului ricoșează în sus și în jos, iar sonarul recepționează și acest semnal.

Fund moale

Exemplu de al doilea ecou al fundului

Găsirea peștilor

Învățând să interpretați datele brute, veți găsi peștii mult mai eficient. Durează puțin până deveniți experți, dar pe termen lung veți economisi mult timp, pentru că veți ști ce se află sub apă.

Sfat Deeper: Dacă doriți să progresați, este important să treceți de la „Știu unde sunt peștii!” la „Știu de ce sunt acolo!”. Căutați legătura dintre duritatea fundului (pe care o vedeți) și locul în care se află peștii (unde stau de obicei). De exemplu, puteți observa că, în diferite situații sau anotimpuri, speciile vizate se găsesc mereu acolo unde fundul este moale. Astfel veți prinde mult mai mulți pești.

Găsirea elementelor și a structurilor de pe fund

Acest factor nu influențează direct găsirea peștilor, dar poate fi interesant să studiați legătura dintre duritatea fundului și locul în care se află peștii. Datele adunate despre duritatea fundului vă oferă o imagine de ansamblu mai clară. A face diferența între crengi și pietre, între fundul mâlos și cel dur este esențial pentru a găsi locurile în care stă specia vizată.

Sfat Deeper: Când ați găsit un loc interesant, folosiți fasciculul îngust al sonarului pentru a obține o imagine și mai detaliată și mai precisă a durității fundului. Asigurați-vă că în aplicația Fish Deeper ați selectat afișarea detaliată, nu pe cea de bază (din meniul din stânga), pentru a vedea duritatea fundului.

De ce arcuri?

În majoritatea cazurilor, peștii apar pe ecran sub formă de arcuri. Motivul este foarte simplu. Când un pește traversează conul sonarului, ecoul se reflectă mai întâi de la o margine a conului, apoi din centru și în final de la cealaltă margine. Astfel, pe afișaj apare un arc sau o formă asemănătoare cu o „unghie”.

Găsirea peștilor

Arcurile din imagine reprezintă pești în mișcare (sau sonarul s-a deplasat deasupra lor).

Dacă peștele nu se mișcă, respectiv sonarul „vede” un pește staționar, pe ecran apare o linie, nu arcuri.

Dacă peștele a traversat doar o parte a conului sonarului, se vede doar un semiarc sau o linie subțire.

Gândiți pe verticală, nu pe orizontală

Nu uitați că adâncimea contează – un pește aflat mai adânc formează un arc sau o linie lungă, deoarece conul sonarului este acolo mai larg. Un pește uriaș aflat aproape de suprafață poate apărea doar ca un arc sau o linie mică.

Atunci cum recunosc un pește mare?

Dacă arcul sau linia este groasă, este vorba de un pește mare. Așadar, gândiți pe verticală, nu pe orizontală.

Prima imagine este o ilustrare perfectă. Acești pești mari nu formează un arc complet, dar linia este suficient de groasă, așa că știm că este vorba de un pește mare.

Găsirea peștilor

Învățând să interpretați datele brute, veți găsi peștii mult mai eficient. Durează puțin până deveniți experți, dar pe termen lung veți economisi mult timp, pentru că veți ști ce se află sub apă.

Sfat Deeper: Dezactivați pictogramele de pește în aplicația Fish Deeper (meniul din stânga – Pictograme pește), apoi gândiți pe verticală, nu pe orizontală. Căutați arcuri groase sau semiarcuri și nu urmăriți cât de lungi sunt aceste arcuri/linii. În plus, rețineți că adâncimea influențează lungimea: cu cât arcul/linia este mai lungă, cu atât peștele se află mai adânc. Încă o dată: concentrați-vă pe grosimea arcului/liniei, nu pe lungimea acesteia.

Găsirea elementelor și a structurilor de pe fund

Urmăriți cu atenție arcurile/liniile de pește și bancurile de pești. Astfel veți înțelege mai bine dacă vedeți un pește sau altceva.